Jacques si stapanul sau

Jacques si stapanul sau nu este o adaptare; este propria mea piesa, propria mea \"variatiune la Diderot\", sau mai precis, fiind conceputa cu toata admiratia, \"omagiul meu lui Diderot\". Aceasta \"variatiune-omagiu\" este o intalnire multipla: aceea dintre doi scriitori, dar si aceea dintre doua secole. Precum si aceea dintre roman si teatru. Forma scrierii dramatice a fost totdeauna mult mai rigida si mai normativa decat forma romanului. Teatrul n-a avut niciodata un Laurence Sterne. Asadar, eu n-am scris numai un \"omagiu lui Diderot\", ci si un \"omagiu romanului\", incercand sa dau comediei mele acea libertate formala pe care a inventat-o Diderot-romancierul, dar pe care n-a cunoscut-o niciodata Diderot-dramaturgul.Milan Kundera. Cānd, īn 1968, tancurile sovietice spulberau „Primavara de la Praga“, Milan Kundera era deja un scriitor cunoscut: publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul sau roman, Gluma, si nuvelele adunate īn volumul Iubiri caraghioase fusesera tiparite īn ultimul an īn peste 150 000 de exemplare. Atāta si ar fi fost de-ajuns pentru ca noile autoritati cehe sa-l excluda de la Catedra de literatura universala pe care o ocupa la Academia de Film si sa-i elimine cartile din toate bibliotecile Cehoslovaciei. Si cum sa fi acceptat un regim īmpietrit īn stalinismul deceniului sase pe acela care fusese nu doar un participant activ la efervescenta miscarii pragheze, dar mai si declarase - si ilustrase īn cartile sale - ca tocmai stalinismul l-a īnvatat virtutea izbavitoare a rāsului? Iata de ce urmatorul roman, Viata e īn alta parte, i-a aparut in 1973 īn Franta, iar doi ani mai tārziu autorul īnsusi se stabilea aici, devenind īn scurt timp un scriitor de faima internationala, tradus īn toate limbile importante ale lumii.