Timpuri noi

Premiul pentru Critica literara, oferit in cadrul Festivalului International de Poezie „Nichita Stanescu”, editia XXI. Volumul tinarului critic literar este conceput ca o istorie literara vie, care inca se scrie in momentul lecturii. Nici un autor nu este prins definitiv in acul insectarului. Toti se misca si continua sa scrie, incercind sa-si ia revansa fata de judecata critica din momentul intimpinarii, in volumul urmator. Timpuri noi este o carte despre literatura romana pe care tocmai o citim. Daniel Cristea-Enache stabileste, deja, un canon propriu, peste care cu greu se mai poate trece. „Alaturi de Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache formeaza virful de atac al noii critici literare romanesti din anii 2000. S-a format incet, temeinic, ucenic rabdator si bine inzestrat, raminind fidel mentorilor sai (Valeriu Cristea, Eugen Simion, Dumitru Micu), dupa care si-a inceput gospodareste autonomia profesionala. Nu numai ca, la 35 de ani, stie – si face – la fel de bine istorie literara si critica de intimpinare, recenzii iuti si studii stufoase, articole de dictionar si note de presa, dar este cadru didactic la facultate, detinator de rubrici la cotidiane si saptamanale culturale, membru cu mandat de patru ani in juriul Uniunii Scriitorilor, coautor de manuale scolare si opuri enciclopedice, consilier editorial la Polirom, basca sot model si tatal a doi copii! Pentru mine, sigur, este important faptul ca „pianoteaza” cu egala pricepere pe poezia de ultima ora si pe textele clasicilor, ca se aplica la fel de empatic pe Eugen Barbu si Radu Cosasu, pe Buzura si Agopian, pe Dan Stanca si Dan Sociu. Dar si mai importanta este capacitatea lui de a se plia pe universuri atit de coticite si delicate precum este lumea lui Ion D. Sirbu, careia Daniel Cristea-Enache i-a dedicat o substantiala monografie. Asta arata ca are masura si umor (nu doar ironie acida, sagacitate si orgoliu), ca are miez uman, nu „doar” talent analitic si ca iubeste in primul rind. Literatura, nu doar propriul blazon si acumularea de prestigiu in breasla. In alta ordine de idei, desi tinar si dornic de afirmare, nu cultiva relativismul, demitizarea si insurgenta cu orice pret. Are simtul constructiei si are masura, in speta un bun conservatism, chiar daca moderat de vibratii de centru-stinga. In sfirsit, e bine ca nu se livreaza total nici gazetariei, nici carierei universitare, oscilind atent si profitabil intre antiteze, si ca-si petrece cronicile in volum. Acum, va rog sa va trageti un scaun si sa cititi fie si numai sumarul cartii de fata. Ei? Cum vi se pare?” (Dan C. Mih?ilescu)