Seria de autor Andre Gide, inceputa cu celebrul roman Falsificatorii de bani, continua cu doua texte de o percutanta exceptionala. Amintiri de la Curtea cu juri nu este cu nimic mai prejos decat romanele americane dedicate aceluiasi subiect, iar Sechestrata din Pitier poate concura cu succes orice scenariu horror. Modernitatea lui Gide se vadeste inca o data cu o asemenea pregnanta incat esti tentat sa te intrebi: cand il vom ajunge din urma?
Imi place ca intr-o opera de arta sa se afle un raspuns, la scara personajelor, subiectul insusi al acelei opere. Nimic nu o lumineaza mai bine si nu stabileste mai sigur proportiile ansamblului. In unele tablouri ale lui Memling sau Quentin Metsys, o mica oglinda convexa si intunecata reflecta, la randul ei, interiorul unde are loc scena pictata. In tabloul meninelor de Velasquez (dar putin altfel) intalnim acelasi procedeu. Il regasim, in sfarsit, in literatura... Andre Gide
Asteptari! Ne aduceti ofilirea... fructe prea coapte! Am muscat din carnea voastra numai atunci cand setea imi devenise de nesuportat si cand nu-i mai puteam indura arsura. Fructe trecute! Mi-ati umplut gura cu o fadoare otravita si mi-ati tulburat adanc sufletul. - Fericit cel care, tanar inca, a muscat din carnea voastra tare si a supt sucul vostru parfumat de dragoste, fara sa mai astepte... pentru ca apoi, racorit, sa alerge pe drumul unde ne vom sfarsi tristele noastre zile. Andre Gide